PREOT DIN TATĂ ÎN FIU

[Gazeta Creştină, anul IV, nr. 60 , 1-15.04.2000]

P.C Pr. Cristian-Vasile Ştiuler este paroh al Bisericii din Brehueşti, Protopopiatul Botoşani.

În decursul anului trecut, enoriaşii din parohia pe care o pastoreşte P.C părinte Vasile Ştiuler au făcut un act de milostenie unei bătrâne.

        -Este vorba despre o femeie în vârstă- explică P.C Ştiuler, o bună credincioasă a parohiei noastre care ne-a impresionat în mod deosebit atât pe mine, ca preot, cât şi pe membrii Consiliului parohial, credincioşii întregii parohii, prin faptul că nu a lipsit niciodată de la Sfânta Liturghie.De aceea am hotărât, împreună cu Consiliul parohial, că ar fi foarte nimerit să acordăm acestei bune creştine a parohiei noastre un sprijin material.Ne-am oprit asupra faptului că nu avea casă.Ea locuia într-un bordei. Şi am hotărât să îi facem o casă.

        Iniţiativa a găsit ecou în sufletele credincioşilor care au răspuns imediat la apelul pe care l-am făcut în predicile consecutive din două-trei duminici. Credincioşii au făcut chirpici pentru noua casuţă a bătrânei. Vreau să specific că parohia noastră nu este prea bogată  sub aspect material dar oamenii sunt bogaţi spiritualiceşte, au un suflet deosebit de bun. Au sărit întocmai ca la vechile clăci care se organizau, de fapt,  tot prin intermediul Bisericii, sufletişti şi inimoşi . Apoi am apelat la meşterii locali în ceea ce priveşte lemnăria, geamuri, uşi.

        Noi, creştinii, suntem astăzi puşi într-o astfel de situaţie de a arăta faptele pe care le facem, tocmai pentru că şi alţi creştini care sunt puşi în postura de a  ajuta şi ei o biserică, nu ştiu , n-au văzut  cum se procedează în alte parohii.Noi am făcut-o , urmând îndemnul Mântuitorului, care ne spune să-i avem în grijă pe cei sărmani.

        În prima zi  când am săpat temelia au venit 40 de oameni. Un lucru demn de menţionat este că au sărit foarte mulţi tineri la această lucrare. Despre unii dintre ei credeam că poate n-ar fi atât de săritori. Dar iată că şi-au pus în valoare calităţile de buni creştini cum, de altfel, au venit şi la Sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie, continuând lucrarea pe care au început-o la această femeie sărmană.

        Vreau să evidenţiez aici în mod special un patron- dl Sandu Buragă din Vlădeni- care a răspuns la rugăminţile mele. El a pus tot materialul lemnos; ulterior a trimis şi două căruţe cu lemne acestei femei.Meşterii care au făcut soba au executat manopera gratuit. Trebuie să vă spun că această sobă cuprinde în ea atât căldură materială cât şi spirituală. De ce? Pentru că toate aceste cărămizi provin din foarte multe case ale creştinilor. Soba a fost  alcătuită din cărămizi din toate colţurile acestui sat . Şi aceasta reprezintă un simbol al căldurii sufleteşti care iradiază din toate colţurile satului nostru.

        -Dar am mai înţeles că sunt şi unele case unde au încercat să se „cuibărească” la un anumit timp reprezentanţii unei secte.

        -Sigur, este o situaţie tipică de „avalanşă” sectară. Creştinii parohiei noastre şi-au păstrat în sufletul lor acea credinţă despre care Sf. Scriptură spune, evocând o frumoasă rugăciune , „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri milostiv fii nouă…”. Creştinii pe care îi păstoresc au această conştiinţă să continue, să perpetueze credinţa părinţilor lor.Sigur că în orice lucrare omenească există şi lucruri neplăcute. Noi  am reuşit să depăşim aceste lucruri neplăcute în contactul cu aceşti eterodocşi. Am stopat, pot spune, dacă nu cu desăvârşire- dar în cea mai mare parte ”avalanşa” sectară. Existau trei case de rugăciune neoficiale.Am insistat ca familiile care le deţineau şi le-au închiriat acestora să renunţe. Chiar am mers odată cu trenul la Constanţa pentru a vorbi cu proprietarul uneia din case. I-am scos în evidenţă faptul că este un bun creştin iar banii pe care-i obţine de pe urma adunărilor sectare nu vor fi nişte bani ziditori. Omul m-a înţeles şi, prin urmare, am stopat  aceste întâlniri care se făceau în casele neoficiale. Mai mult, peste toate acestea, o mare bucurie am avut-o prin  revenirea unui număr de cinci oameni la dreapta credinţă- ca urmare a discuţilor pe care le-am avut în repetate rânduri cu domniile lor, pe parcursul mai multor ani.

          -Nu-i chiar aşa de uşor!

Numai cei care lucreză cu sufletul pot să ştie cât e de greu. E vorba de structura intimă a omului; acolo este cel mai greu de operat. Mare bucurie am avut miruind pe  aceşti creştini şi reintegrându-i în Biserică. O mare mulţumire  sufletească au avut şi credincioşii văzându-i participând la Sfintele Liturghii. A fost ca  acea întoarcere a fiului risipitor din pilda Sfintei Scripturi.

Biserica din Brehueşti se află acum în reparaţii capitale. Biserica nu a mai avut reparaţii capitale din 1945, când un preot foarte vrednic, părintele Duda a schimbat tabla.

       Iată că este din nou nevoie să intervenim, de această dată intră în sarcina noastră- Spune părintele Ştiuler. Până acum am decapat biserica interior în perspectiva unei picturi în tehnica frescă, am executat lucrările de instalaţie electrică din cupru, iconostas, mobilier religios. Apoi- lucrările exterioare de tencuială, lucrări de consolidare ale bisericii – avea fisuri profunde; am reuşit să rezolvăm şi această problemă. Sper că,  până la Sfintele Paşti din acest an să rezolvăm problema  acoperişului, să-l schimbăm integral. Creştinii sunt parcă din ce în ce mai săraci dar în pofida acestui lucru iată că donaţiile lor se regăsesc în aceste lucrări. Sigur, am mai apelat şi la sponsori, la fii ai satului care menţin legături spirituale cu parohia. Sperăm ca în perspectivă să sfinţim pictura- dar asta când va rândui Bunul Dumnezeu.

       Părintele Ştiuler consideră că tinerii sunt viitorul bisericii. La şcoală,având ore de religie, crede că a reuşit să insufle tinerilor, elevilor,  faptul că fără  de Biserică şi fără de credinţă nu poţi realiza nimic pe faţa  acestui pământ.

Am început un program- la iniţiativa Î.P.S Părinte Mitropolit Daniel- care acordă o importanţă deosebită lucrării cu tineretul. Lucrez după un plan- un plan care nu exclude pe tinerii şcolari care sunt de altă credinţă, chiar din sectele pe care le găsim în sat. Menţionez că aceştia nu lipsesc niciodată de la orele de religie, sunt şi ei la fel de receptivi la lecţii.

         -         Este vreo constrângere în aceasta?

         Sigur, reprezintă un act pedagogic. Preoţii ortodocşi ştiu să atingă coarda sensibilă a copilului şi să nu impună prin forţă. Un lucru impus este un lucru care nu va rămâne niciodată veşnic. Reuşesc să atrag aceşti tineri. La premiile şcolare mi-am făcut o practică să contribuim şi noi, după puterile parohiei noastre , cu bani. Distribuim premiile fără discriminare , inclusiv tinerilor eterodocşi care au fost foarte merituoşi la orele de religie. Doi tineri, de altă credinţă, au fost premiaţi printre alţi tineri ortodocşi cu o excursie la M-rea Neamţului oferită de parohie, prin intermediul unei cunoştinţe care are o firmă de transport şi pe care am rugat-o să facă un act de milostenie. Dl director al şcolii, la solicitările mele, şi-a făcut un obicei onorant din a citi în fiecare duminică Sinaxarul în biserică ceea ce , consider eu,este un lucru pilduitor şi pentru elevii pe care îi are în grijă.

         Sfinţia voastră sunteţi fiu de preot- fiul P.C Stelian Ştiuler. Tatăl sfinţiei voastre a sfinţit anul trecut o biserică la Leorda. Cum înţelegeţi să călcaţi pe urmele sfinţiei sale?

         Aţi atins o coardă sensibilă. Dorinţa mea este ca  măcar unul dintre băieţii pe care îi am să ajungă la rândul său preot, pentru a continua această tradiţie. Bunicul meu a fost dascăl bisericesc cu şcoală  la Cernăuţi, tatăl-preot, eu-preot şi trag nădejde ca măcar unul dintre băieţi să îmbrăşiţeze această frumoasă misiune care, pe de o parte cere foartă multă dăruire, pe de altă parte chemare.

Cred că Bunul Dumnezeu mă îndeamnă a zidi două biserici- una pământească- o poartă deschisă spre Rai- cum spunea foarte frumos Î.P.S  Părinte Mitropolit Daniel şi una sufletească, perpetuând ceea ce tatăl meu a dăruit oamenilor atâţia ani prin mine- şi trag nădejde- să am continuitate prin unul din băieţii mei.

Radu Căjvăneanu

Gazeta Creştină, anul IV, nr. 60 , 1-15.04.2000.

MERGI INAPOI LA LISTA ARTICOLELOR

Vezi alte articole la subiect: